Totul este perfect, asa cum este

 Timpul nu vine atunci cand il grabesti, la fel si inspiratia, creatia, succesul.

nici maturizarea, nici abundenta. Poate maturizarea nu vine atunci cand simti ca ai ,, reparat ,,tot

,, realizat tot,,,

Poate vine in ziua in care stai in mijlocul haosului, sau in mijlocul nimicului

si spui:

Totul este perfect, asa cum este. In acceptare, nu in pasivitate.

doar ca noi plecam de la primiza;

Totul acum, insa, nu in aici si acum.

sau cautam mijlocul...

Echilibrul, o utopie uneori...

 il alergam ca pe o himera...azi il atingen, maine suntem la extreme. Mintea ne-ndeamna sa facem, sa fim, dar uneori avem nevoie doar sa fim, sa existam, fara vreo actiune concreta.

Cel mai greu lucru de spus: Eu sunt nimeni si caut nimic.

Uneori, puterea din noi are nevoie doar de liniste si spatiu, pentru a iesi victoariosa, in timpul propriu.

Lucrurile potrivite pentru noi se intampla firesc si natural, la momentul potrivit, in timpul potrivit.

De aici si dualitatea existenta in noi, deoarece, ne dorim si visam la un viitor, asa cum il creionam noi, iar atunci cand se intampla, cu variatii minore, sau majore suntem dezamagiti... Sau realizam ca ne doream altceva, sau acel ceva nu este potrivit pentru noi.

Cum stim ca ceva este bun pentru noi? Prin incercare si eroare, prin experimentare directa, prin introspectie si reflexie.

Prin discutii intrapersonale. Prin cunoastere de sine.

Prin curaj, imbratisand frica. Mergand in tandem cu frica, avand incredere si rabdare, in noi insine.

Si daca nu merge, si ce? Am invatat ceva nou, maine sunt mai inteleapta ca azi. Poimaine sunt mai clarificata ca maine.

O insiruire de momente si clipe. Cum alegem sa le privim? aici apare responsabilitatea personala.

La finalul vietii, pe patul de moarte, nu cunosc pe nimeni (inca), care sa fi zis: mi-am trait cea mai buna viata, asa cum am vrut, in tristete si suferinta.

Sufletul isi doreste bucurie si pace, timp de calitate, conexiune, pasiune, iar toate astea ne traseaza un drum un viata, noi decidem zi de zi ce vrem sa hranim, sufletul sau ego.

Prin observare directa, ego poarta masti, doreste validare, doreste atentie, doreste sa castige, 

Si atunci cand masca dispare, cine suntem noi? Ce ne dorim noi cu adevarat?

Dar...ceea ce ne dorim noi este mai bine pentru noi? Ce ne dorim pentru noi, ce ne dorim pentru altii?

Soarele rasare si apune? sau Pamantul se invarte in jurul soarelui?

Indiferent de raspuns, important este ce simtim si cum traim momentul in care vedem Soarele.

Ce ai facut azi pentru bucuria proprie si ce ai facut azi pentru a-i impresiona pe ceilalti?

Este viata asa cum ne-o dorim? In aceasta mare duala, unele inclina balanta?

Daca nu ar exista nici o regula, nici un sistem, norme, judecata, evaluare, critica, cum ai alege sa iti traiesti restul vietii tale?

Si sa nu uitam, cu cat mai mult ii criticam pe altii, cu atat mai mult ne critiam noi pe noi.

Si cu cat primim mai multa critica, cu atat mai multa critica vine de la noi la noi.

Iubire de sine, compasiune, empatie - stima de sine. concepte sau legi ale vietii?

La finalul zilei, fiecare om alege pentru el asa cum

doreste sa isi traiasca viata...si este perfect asa cum este. Si omul si viata lui.

Doar noi, oamenii, ne punem intrebari, gandim, analizam....iar pentru asta, aveam mare diversitate pe care ne-o ofera viata.

O minte aliniata cu sufletul, ne arata calea, chiar si atunci cand este intuneric....

Iar iubirea, nu judeca, nu critica, nu evalueaza. Acceptarea de sine - cea mai mare forma de iubire de sine 😍

iar atunci cand ne iubim pe noi insine, ii acceptam si pe ceilalti in frumusetea unicitatii lor 💖

www.alinachivulescu.eu