Aprilie

 De mici copii, ne gândim cum am putea să ne cunoaștem mai bine

Eu am început cu astrologia și cu caracteristicile berbecului

Auzim în jur, de la școală, din familie, cum suntem și cum nu suntem, ajungem să ne etichetăm prin prisma lucrurile auzite și ajungem să credem ca suntem buni, sau mai puțin buni 

La școală, mai apoi în mediul profesional și relațional 

Nu de puține ori, ne judecăm și ne criticăm, ne comparăm, ne minimalizăm pentru a ne încadra în norma, în grup, în mediile sociale din care facem parte.

În procesul de auto cunoaștere și dezvoltare personală, întâlnim conceptul de convingeri limitative, unele adânc înrădăcinate, altele mai flexibile cu care putem lucra ușor 

Și auzim în jur, așa este viața, asta ești tu

Dar într-adevăr viața chiar așa este un drum fix și rigid, o cale prestabilită de primii noștri ani de viață, de convingerile noastre limitative? Uneori ne dorim schimbarea, dar ea ne aduce multă frică, ieșim din zona de confort, ne speriem și vrem să ne întoarcem la punctul 0, punct de liniște și confort, punct de la care și am plecat.

Chiar dacă sună a clișeu, noi suntem suma alegerilor noastre, a fricilor noastre, a limitărilor noastre și de ce nu a curajului nostru.

Iar dacă noi alegem constant aceleași variante, rezultatul va fi același

Noul și necunoscutul apare atunci când ne permitem să alegem diferit pentru noi, plecând de la eternele întrebări:

Cine sunt?

Ce îmi doresc de la viață și de la mine?

Care este drumul meu?

Care este talentul meu și ce mă face fericit?

Uneori suntem doar împăcați, într-o perfectă stare, liniară, trecem prin viață pe pilot automat și numărăm zilele, săptămânile și anii

Ne mirăm ca trec sezoane, ca timpul trece repede 

Ca nu ajungem sa facem ce ne doream când eram copiii

Iar uitându-ne în oglindă, întrebarea rămâne, sunt eu azi ce îmi doream?

Ce am făcut azi pe visul meu?

Uitându-mă în urma, în nostalgia vremurilor, regretul este prezent sau recunoștiința pentru experiențele trăite care ne-au adus astăzi aici și ne-au modelat în cine suntem azi.

Eu azi nu mai sunt omul care eram acum 10 ani și cu siguranță, peste 10 ani nu o să mai fiu omul care sunt azi.

Singura constantă în viață este schimbarea.

Uneori schimbarea apare brusc, ne scoate din zona de confort și vine cu sentimentul de anxietate, de teamă poate amânăm decizii importante, procrastinam acțiuni în dorința surdă de a rămâne unde suntem și a nu ne confrunta cu schimbarea

Azi, pentru mine, începe cea mai frumoasă lună din an, Pomii sunt înfloriți, soarele răsare, iar mie, personal îmi amintește ca a trecut un an. 

A mai trecut un an. Întrebările pe care mi le adresez sunt:

Ce am învățat în ultimul an?

M-am bucurat de moment și de clipa prezentă?

Am fost bună cu mine?

Ce am făcut pentru visul meu?

Fie ca ne gândim la nemurirea sufletului, metaforic vorbind, sau trecem printr-o criză existențială, viața nu ne așteaptă să ne hotărâm ce vrem să facem sau cine vrem să fim, timpul trece, iar el nu se mai întoarce 

O resursă neregenerabilă, însă atât de frumoasă!

Iar eu, pentru noul an ce începe azi, îmi doresc ca sufletul să fie aliniat cu mintea. Iar deciziile pe care le iau, să îmi bucure sufletul.

Și la fel de important, să nu ne pierdem pe noi, în vâltoarea vieții, să avem puterea și forța să ne regăsim după ce ne-am pierdut 🌒🌘🌑🌖

Www.alinachivulescu.eu