Ratiunea inimii. Lumini si umbre by Alina Ramona Chivulescu

   

Asta pana intr-un punct, cand alegem sa exploram fiinta, gandurile si sufletul nostru. Iar atunci, misterele ni se divulga rand pe rand. 

Intrebarea este daca noi alegem cu adevarat cu inima sau din ego, din minte? Cate din deciziile noastre sunt din suflet si cate sunt automatisme, covingeri, programari?

Are inima ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste?  Sau alegem din atasament, stiluri si tipare?

Alegem din mediul social din care facem parte? Alegem pentru ca primim aprobare si validare?

Alegem sa intram in rand cu lumea, sau sa fim in timp?

Paradoxul alegerii, de cele mai multe ori nu este o alegere in adevaratul sens. ci o scurta istorie repetitiva.

Asa ca fac doi pasi in spate si ma intreb? Ce imi doresc cu adevarat? Ce aleg pentru inima mea?

Cand se face liniste, instinctul ne vorbeste mai tare. Uneori nu il auzim si atunci ne trimite o migrena, o boala de piele, in speranta ca o urticarie ne trimite pe drumul bun.

Somatizarea vine intotdeauna, atunci cand ne indepartam de noi si de drumul nostru. Iar atunci cand corpul sufera, suntem obligati sa luam o pauza, sa ne ascultam, sa ne vorbim, sa ne tratam si sa ne vindecam.

Niciodata nu este prea tarziu pentru conexiunea suflet-minte-corp. Iar arunci cand iubirea de sine este in noi, sanatatea se vede prin toti porii.

Posibil ca atunci cand iubirea de sine lipseste, sa nu luam decizii, care ne duc in acelasi loc, pentru a invata lectii. Iar atunci cand nu invatam, repetam clasa, doar ca de cele mai multe ori, cu alt nume si o alta fata, Lectia ramane.

Alegeri, alegeri. La finalul zilei, cea mai importanta alegere suntem noi insine. Noi si fericirea noastra. 

Bucuria momentului.

Mici satisfactii care ne fac recunoscatori.

Eu azi am ales sa invat lucruri noi, sa ma ascult. Sa fac lucruri creative care ma bucura. Sa imi dau timp si spatiu.

Si pentru asta, sunt recunoscatoare 💜💛💚💙

www.alinachivulescu.eu