Exista o noua cale?

 

Epilog

Viața este asa cum o creăm, practic așa cum am auzit când eram copil, cum îți așterni, așa dormi.

Ce mi-ar fi plăcut când am început procesul de a ma cunoaște, de a mă iubi, procesul transformării și cel are renașterii din propria cenușă e Cum-ul? 

Cum ajung acolo unde vreau? Care este procesul? Care sunt căile bătătorite?

Și totul a  plecat de la cine sunt? Și care este scopul meu pe acest pământ? Am ajuns doar să îmi răspund doar la prima întrebare. Cine sunt eu? Și în acest proces, am ajuns să aflu cine sunt, să ma iubesc pe mine și mă accept.

Mi-ar fi plăcut un manual, însă am înteles ca viața este unică pentru fiecare dintre noi și procesul e dureros tare, dar merită. Am înteles că nu pot fi salvatorul nimănui și ca nu este corect să interferez in procesul nimănui și ca pot doar să fiu prezentă, să ascult cu empatie și compasiune.

Am învățat ca limbajul iubirii se învăță atunci când suntem copii...

Pentru cei care vor sa înceapă procesul, indiferent de direcția pe care o urmează, vreau doar să le spun ca doare și nu există acceptare fără a sta față în față cu durerea.

Pentru mine, adevărul geneneral valabil și de neschimbat este că m-am născut pe acest Pământ, mi-am ales părinții și ca dacă ei erau o secundă diferiți nu i-aș fi ales ca părinți, sufletul meu a avut nevoie de această experiență și lecțiile care au venit cu ea.

Îmi doresc sa fiu actorul principal din viața mea și nu îmi doresc rolul secundar.

 Imi doresc doar sa fiu și să îmi scriu manualul fericirii conform sufletului meu și direcției mele. Pentru ca manualul standard nu există. Și chiar dacă există, parcursul este individual.

Cred cu tărie in pilonii principali care aduc fericire: familie, dragoste, prieteni si timp de calitate, natură și toate bogățiile ei, clipa prezentă și bucuria momentului. Însă pentru a ajunge aici, este necesar să ne uităm la emoțiile noastre din trecut, să le acceptam, să le iubim și să le îmbrățisăm, pentru ca atunci când sufletul nostru este in trecut, nu este în prezent. Trecutul reprezintă depresie și viitorul reprezintă anxietate.

 Frica de viitor, frica de propria moarte.

Iar eu cred, că singurul scop al nostru, pe acest Pământ este să fim fericiți, să trăim în dragoste și iubire, la o frecventa înaltă, la unison cu sufletul și mintea noastră.

 Să fim congruenți și fericiți! Să trăim ziua de azi, că mâine nu stim dacă mai vine.

Concluzia mea este că fericirea nu este un scop în sine, nu este ceva ce atingem într-un moment dat al vieții noastre.

 Este zi de zi și este important să ne bucurăm, de fiecare moment. Fiecare moment clădește, eu cred cu tărie că bucuria zilnică este mai importantă ca fericirea viitoare. 

Și viața este plină de momente, experiențe și lecții de viață...