Doliul și pierderea

Doliul și pierderea,

    Viața ne aduce zi de zi subiecte din care fie învățăm ceva, fie conștientizăm, creștem și evoluăm. O temă recurentă, simțită și studiată este moartea. Fie că ne raportăm la propria noastră moarte, fie a cuiva drag, fie moartea vechiului Eu.

     Toate acestea ne confruntă cu emoții mixte, ne măsurăm propria viață, valorile, planurile de viitor și realizăriile. Suferința poate să fie acută sau cronică, pierderea este a noastră, indiferent cum ne raportăm la ea. Ne confruntam cu emotii diverse: furie, tristețe, revoltă, negare și acceptare.

    Pierderea este în general despre noi, ce am pierdut și care sunt sentimentele care rămân în urma pierderii. 

    În timp, sentimentele se estompează și rana se vindecă. Vindecarea are loc gradual.

     Acest proces este și el diferit în funcție de personalitate, mediul social, suportul primit și mecanismele de coping din aceasta perioadă.

     Toate aceste etape ale doliului sunt parcurse și în funcție de dorința de a ne continua drumul vieții.

 Fiecare are timpul lui, procesul lui și drumul lui. Cred cu tărie ca două lucruri sunt sigure astăzi pentru mine, faptul că m-am născut și faptul că o sa mor. Ce îmi doresc de la T0 la T1 este trăiesc conștient și să mă bucur de clipa prezentă. Să trăiesc fără regrete și să fiu curioasă și deschisă la ce îmi oferă viața. 

Uitându-mă înapoi, momentele cele mai transformatoare au fost cele care m-au făcut să mă confrunt cu frica de moarte. 

Frica de moarte, deseori, este doar frica că nu trăim azi, suntem prinși într-o rutină, doar respirăm, însă nu suntem aici.

Frica poate fi un combustibil bun, însă recunoștiința poate fi cel mai bun combustibil pentru o viață împlinită, plină cu momente de fericire.

Uneori, din trenul vieții noastre, unii oameni urcă în tren, pentru a ne învăța ceva, altii coboară deoarece au închis lecția, iar cel mai tulburător este atunci când pleacă brusc și abrupt, deoarece aceea era lecția majora. 

Blessing in disguise...

Pierderea este un doliu personal, este o experiență de creștere. Creșterea fără suferință uneori nu este posibilă.

Însă uitându-mă în oglinda retrovizoare, totul a fost pentru mine și in favoarea mea.

Tu când te-ai confruntat ultima dată cu o pierdere?

Ce a însemnat doliul pentru tine?

Și întrebarea fără raspuns... Ce este dincolo?

                                                www.alinachivulescu.eu

Persoanele cu o structură depresivă accentuată, se adaptează lumii și nevoilor lor, pierzându-se pe sine, în procesul relațiile, astfel este indicat ca în psihoterapie, să își regăsească autonomia și independența. Se poate merge atât de departe, în cadrul relației, încât persoana îndoliată să nu mai știe care sunt propriile interese, propriile dorințe. Ceea ce speră ele prin această simbioza, este faptul ca vor primi iubirea pe care nu au primit-o niciodată și și-au dorit-o dintotdeauna, sentimentul că au dreptul la o existență. Renunțarea la sine, în detrimentul celuilalt, renunțarea la propria viața. (Kast, 2021).

Persoanele blocate în jelirea complicată, în doliul patologic, prezintă un comportament observabil. De multe ori apare identificarea cu persoana pierdută, identificarea reprezintă a fi una cu el. Acest aspect apare pentru a evita separarea. O altă manieră de coping, recomandată este aceea de a schimba lucrurile, a reamenaja casa, a dărui lucrurile defunctului, de a schimba mobila. Foarte multe persoane îndoliate, se tem de schimbare, de pierderea amintirii, astfel păstrează totul la fel. Ulterior schimbării spațiului, acesta devine individual. În mod simbolic, aceasta este o formă de reorganizare a sinelui. Dacă aceste schimbări nu survin, putem deja discuta despre ,,înghețarea doliului,,. Viața a înghețat odată cu pierderea. (Kast, 2021)

 Acest text este preluat din Lucrarea de Licenta personala despre Doliu