Ziua Introspecției - by Alina Ramona Chivulescu

 

 Dragii mei cititori,

Fani ai psihologiei, comunitatea mea,

Plecând de la astrologia chineza, în 1 mai era ziua Meditației.

Își alocau o zi pentru a medita la viața lor.

Unde am ajuns?

Unde vreau sa ajung?

Și care sunt cele 10000 căi pe care le poate alege liberul albitru pentru a ajunge acolo unde vrem?

Am ajuns noi acolo unde visam acum 10 ani, acum 20 ani sau atunci când eram copii? Suntem noi cea mai bună variantă a noastra? În anul ce a trecut am pus noi cărămizi la viața pe care ne-o doream, sau am fost imobilizați de frică și de familar?

Citeam recent ceva ce mi-a plăcut foarte mult, se zice că o dată la 9 ani, vine Universul sa dea un check să vadă dacă planurile pe care le-am gândit, s-au materializat. Mai avem o șansă sau o luam de căpăt, în noul ciclu de 9 ani.

Încă de mică am fost pasionată de astrologie, am căutat să mă cunosc prin prisma planetelor, a zodiei, a ascendentului și a descendentului.

Pasionată de fizică, de tot ce înseamnă câmpul cuantic, energie, Puterea Universului, numerologie, psihologie cu toate ramurile ei, reiki, meditație și constelații familiale.

Am studiat psihologia și cu ce am rezonat eu este partea sistemică și pasiunea vieții mele -transgenerațională.

Îmi place să caut pattern-uri, așa zisele coincidențe, transmiterea legacy-ului, de la părinți la copii, simțul datoriei și orice emoție, bucuria sau suferința. Iar la finalul zilei, mândrii de noi înșine, ne bucurăm de liberul albitru și de deciziile personale.

Căutările și lecțiile mele durează de 30 de azi. aș spune, într-o manieră conștientă, dar cred că ale mele căutări nu au timp și spațiu și sufletul meu este timeless.

Cred că procesul de transformare, vine din suferință, arde și renaște de mii de ori într-o viață de om. Procesul meu de ardere, renaștere și recalibrare este în plin proces și sunt foarte recunoscătoare pentru asta.

Însă astrologia este prima mea dragoste și prima întâlnire cu căutarea sinelui. De aici am plecat, știu unde am ajuns și știu unde vreau să fiu.

M-am întrebat foarte mulți ani de ce părinții mi-au dat aceste două prenume, Alina-Ramona, unite prin cratimă, bineînteles că am căutat simbolistica 😀😀 prenumelor și a numelui.

Mi-am căăutat strămoșii, mi-am făcut arborele genealogic și plină de curiozitate am căutat istorii și povești despre neamurile din care fac parte.

Se zice că e important să îți cunoști istoria pentru ați vizualiza viitorul.

Transgenerațional este fabulos, cum vezi poveștile care se repetă, vezi destine care se repetă, dinamici familiale în cadrul sistemelor, pline de iubire și loialitate.

Cum s-au propagat convingerile limitative în cadrul familiei voastre?

Suntem noi în destinul vieții noastre? Am ales noi cu liberul albitru propriu sau am ales poveștile din inconștientul colectiv al familiei noastre?

Suntem noi acolo unde visam să fim?

Care sunt intețiile noastre?

Avem noi încredere în intențiile noastre și în puterea lui Dumnezeu și a Universului?

Și cel mai important, avem noi încredere în noi înșine?

Suntem noi suficient de curioși să ne cunoaștem?

💗💗💗💗💗