Stresul noua boală a omenirii? by Alina Ramona Chivulescu

 Dragii mei cititori,

Fani ai psihologiei, comunitatea mea,

Aceste cuvinte sunt preluate din Lucrarea mea de Disertatie ,, Analiza Stresului în Organizatii”

 

 Stresul

 

Stres, cuvânt englez utilizat pentru prima dată de H. Selye, în 1936, pentru a desemna starea în care un organism este amenințat prin pierderea echilibrului, de acțiunile unor agenți sau condiții interne, sau externe. ( H. Selye, 1936)

Factorul probabil de a perturba aceasta stabilitate, fie el de origine fizică (trauma, degerături etc.), chimică (soluții toxice), infecțioasă sau psihologică (emoție), este numit ,, factor stresant``.

Numeroase observații științifice au arătat că șocurile afective, cum ar fi pierderea soțului, provoacă alterarea, ba chiar și în consecință, creșterea riscului de a contracta afecțiuni grave, inclusiv cancerul.

 

``Stres`` - definiție şi paradigmă: Cuvânt folosit unanim, pentru orice agent din mediu (extern sau intern) care este apt să provoace, o stare de tensiune și o acțiune de alarmă a organismului uman sau animal, rezultând deseori îmbolnăviri grave;(sursa DEX`09 2009)

 

Conceptul de stres a fost introdus în anii 1920 de medicul Walter Cannon, de la Universitatea Harvard. Cannon era interesat de maniera în care organismul reacționează în situații deosebite, atipice uneori.

Acest stimul de stresori este exemplificat de Cannon, conform listei lui Darwin:

Ø  Durere

Ø  Foame

Ø  Teamă

Ø  Furie

Ø  Dragoste

Ø  Boală

Prima utilizare a acestui cuvânt, stres, a fost folosit in secolul XVIII, iar în limba franceza de abia în secolul XX. Noțiunea de stres, folosită intr-o manieră progresivă, in anii 50 a dus la ideea că dimensiunea psihologică poate avea rol de catalizator intr-o boală.

 

   Tipologii Stres

 

1. Mediul social economic

Problemele financiare care pot afecta întregul mediu familial, constituind o sursă importantă în familii

2. Mediul social, afectiv și cognitiv familial

Din cauza atitudinii părinților, a atașamentelor față de mamă și de tată, a interacțiunii din copilărie din mediul social rezultă un individ anxios, depresiv

Ø  Macro-mediul - situațiile acute și cronice, instabilitățile din domeniul  interpersonal, cum ar fi

Ø  :Divorțul, certurile

Ø  Mutările frecvente

Ø  Spitalizările dese datorate problemelor de sănătate

 

Stadiile stresului

Selye folosea acest termen în 1950 și a identificat trei stadii.

Ø   Reacția de alarmă: Acesta este primul răspuns al organismului în momentul în care întâlnim un factor cu impact negativ.

Ø   Stadiul de rezistență: Acest stadiu diferă față de primul stadiu prin reacțiile chimice și fizice care se produc asupra organismului nostru;

Ø   Starea de epuizare, o persoana fiind expusă unui agent nociv mai mult timp stadiul de rezistență dispare, astfel se instalează fenomenul de burnout

Recomandări:

Ø  Relaxarea la un film sau o emișiune preferată

Ø  Somnul de 7-8 ore/noapte

Ø  Mișcare în aer liber, sport, activități fizice

Ø  Ieșire cu prietenii în oraș

Ø  Pozitivismul (percepția asupra vieții)

Ø  Mâncare sănătoasă și hidratare corespunzătoare

 

 

 Diminuarea stresului și creșterea satisfacției, motivației și performanței

 

 

Stresul organizaţional se regăsește și este cunoscut în multinaționale și este o tensiune resimțită de către un angajat, în cadrul acelei companii, ca reacţie la anumiţi  stimuli  din  mediu  (Sikora,  Beaty,  &  Forward,  2004).  Este  necesar studiul în organizaţii din cauza faptului că pe termen lung: are efecte psihice şi fizice negative pentru angajaţi și pentru companie; totodată un cost mare pentru companie, angajați nemotivați și neperformanți. Acestea duc în timp și la absenteism..

 

 

 

   ``Atunci când vioară nu este acordată, sunetul produs este de slabă calitate, indiferent de priceperea solistului; când corzile nu sunt strânse suficient de bine, sunetul nu se poate produce corespunzător, iar când ele sunt strânse prea tare, arcuşul le rupe; situaţia plăcută este atunci când vioara e acordată corespunzător, iar corzile nu sunt nici prea strânse, nici prea libere – abia atunci sunetul produs de vioară este excelent`` (Schermerhorn, 2012, p. 294).

Stresul nu este doar rău, distructiv, acela care distruge viața personală, starea psihică și profesională a individului, conduce la ineficiență și epuizare după suprasolicitare repetată. S-a demonstrat că cel constructiv dă energie şi îmbunătăţeşte performanţa (Jex, 1998). Anevoios este însă, este optimizarea și integrarea lui, mai important găsirea unui echilibru.

 

 

Ø   unii oameni resimt viața în mod preponderent negativ, având o cultură și o moștenire genetică pentru acest lucru;

Ø   specificațiile postului. Unele meserii sunt mai apăsătoare decât altele. De exemplu, este mai stresantă profesia de polițist, pompier etc, decât cea de peisagist, designer;

Ø  aşteptările ridicate pe care angajații le au de la superiori, subalterni și colegi, de la mediul de lucru, colegi și familie.

Ø   evenimentele nefericite din viaţa personală. Boala, un accident, chiar dacă nu sunt împletite în mod direct cu locul de muncă, pot avea efecte și pentru companie și pentru angajat.

Ø  supraîncărcarea cu sarcini la locul de muncă

Ø   hărţuirea sexuală sau de orice alt fel

Ø  lipsa controlului asupra unei situaţii (Hill & McShane, 2008, p. 361).

 Alte măsuri:

 

Ø  construirea unui climat organizațional prietenos pentru toți angajații

Ø  livrarea unor cursuri prin care noi modalități de coping să fie prezentate și însușite

Ø  echitate între  sfera muncii şi viaţa personală;

Ø  un stil de viaţă sănătos

Ø  Discuții libere si sincere cu superiorul direct pentru a îmbunătății calitatea muncii

Ø  Evaluarea cantității muncii pentru ca angajatul să se încadreze în 8 ore de muncă

Ø  Organizarea de team-building-uri și ieșiri cu echipa

Ø  Implementarea asertivității în cadrul echipei, cu model de la urmat de la leader-ul echipei

Ø  În concediul de odihnă și în zilele libere, angajații să nu muncească de acasă, să se deconecteze și să se întoarcă motivați